miercuri, 24 februarie 2010

De la Avatar la sinucidere

Am vazut si eu de ceva vreme renumitul film Avatar. Minunat realizat, efecte speciale garla, animatia se imbina foarte bine cu personajele reale. Nu am fost extaziat de film, personal mi s-a parut doar un film bine realizat, o poveste frumoasa. Si atat! Bineinteles ca dupa aparitia filmului s-au gasit o gramada care sa se atarne de grinda sau care au incercat sa opreasca trenul cu capul. Ca filmul respectiv i-a facut sa cada in depresie. Cum poate un film si sa cazi in depresie? Daca e asa inseamna ca ai probleme maaaaaaari la mansarda. Pai nene... daca iti patineaza ambreiaju’ si n-ai toate tiglele pe casa, poti sa te uiti si la Tom si Jerry si cazi in depresie. Da’ pana la a acuza un film ca te-a facut sa iti pui capat zilelor e cale lunga. Asta cu vazutul filmelor, atarnarea bolovanului de gat si tusti in rau, e sora cu aia in care copchii prosti asculatu muzica si se taiau cu lama. Io cred ca-s mai prost si nu pricep cum sa termini cu viata in floarea varstei, fiindca ai ascultat o melodie sau ai vazut un film... Astia au nevoie mare de ajutorul unor medici, dar nu au curajul sa il ceara. Daca mai sunt unii care stau in dubii daca sa termine sau nu socotelile cu viata ii invit sa mai vizioneze o data filmul si poate se decid...


Suma respectelor, Alydor

2 comentarii:

  1. O sa spuna lumea ca-s cinic, da' io zic ca daca atata i-a dus capu', e mai bine ca au facut-o ... !(parerea mea)

    RăspundețiȘtergere
  2. Nu stiu cat esti tu de cinic da' io reiterez: "Daca mai sunt unii care stau in dubii daca sa termine sau nu socotelile cu viata ii invit sa mai vizioneze o data filmul si poate se decid... "

    Suma respectelor, Alydor

    RăspundețiȘtergere